După ce musulmanii au cucerit imperiul persan, grădina persană a cunoscut o nouă epocă de strălucire.
Arabii au respectat geometria grădinilor persane și le-au imbogățit cu elemente decorative specifice iar maeștrii în arta irigației au sporit rețelele de canale care udau spațiile înflorite. Canalele și bazinele nu aveau marginile înălțate astfel că trecerea de la bazine la vegetația spațiului verde cu covoare florale se făcea direct.
Platanii, ulmii, chiparoșii, smochinii, arborii rășinoși erau deosebit de îndrăgiți pentru că întruchipau miticul ”Copac al Vieții ” . Din Orient frumoasele grădini au ajuns în Spania (Zaragoza, Cordoba, Granada)odată cu cucerirea acestei țări de către mauri.
Unele s-au păstrat până astăzi, altele nu...
Grădinile arabe combină cu măiestrie dragostea mistică pentru copaci și flori cu adorația pentru apă, sursa ”sine qua non” a vieții, în ideea de a reface paradisul.
Alcazarul(palatul arab) și grădina din Cordoba
Imagine din grădinile de la Alhambra (Granada -Spania)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu