luni, 1 august 2011

Poezia persană (III)


Saadi(Sa'di)
Abu Muhammad Muslih ibn Abd Allah

Prima pagină din ”Bustan”(după un manuscris indian)

Saadi (aproximativ 1213-1283) a fost unul dintre marii poeți medievali ai Persiei cunoscut pentru măiestria poetică și profunzimea ideilor. S-a născut la Shiraz.Tributar al unei copilării nefericite, a plecat la Bagdad pentru a studia.
Excelează în științele islamice,drept,istorie,literatură arabă,teologie.
Din cauza dominației mongole Saadi a trăit prin locuri deșertice,in condiții precare,printre caravane,unde a întâlnit oameni de toate condițiile.
Saadi  în ”Grădina florilor”(”Glolestan”)

Capturat de armatele cruciațior la Acra, a rămas 7 ani în captivitate,
fiind eliberat de Mameluci.S-a întors la Shiraz,orașul natal,pacificat de
Abubakr Sa'd ibn Zangy,de la care a luat,în semn de omagiu,numele său de scriitor.
Operele sale mai cunscute sunt „Bustan”(”Grădina fructelor”),scrisă în versuri și ”Golestan”(”Grădina trandafirilor),o culegere de istorioare morale scrise în proză.

Mausoleul lui Saadi ,la Shiraz,

Mormântul poetului în mausoleu.

”Bustan”(fragment despre originea cărții”):

                    În lung și-n lat am colindat pământul
                    Și tuturor le-am ascultat cuvântul.
                    *
                    Foloase am tras în orice colț sub boltă
                    și câte-un snop mi-a dat orice recoltă.
                    *
                    Dar ca-n Shiraz cinstită seminție
                    nu afli năcăieri - ferice fie !
                    *
                    Iubirea care aici mi-a dat aroma
                    Di minte-mi șterse Siria și Roma.
                    *
                    Dar din grădina lumii-n forfoteală
                    n-am vrut să mă întorc cu mâna goală.
                    *
                   Mi-am zis :Vestit e în Egipt zaharul
                   el poate fi pentru prieteni darul.
                   *
                   Și totuși nu-mi umplui cu el vesmântul.
                   mai dulce ca zaharul e cuvântul.

(Din Volumul ”Trei poeți persani”_traducere din persană de Otto Stark)..

Un comentariu:

  1. Fiinţele umane sunt membre ale unui întreg,
    În crearea de o esenţă şi suflet.
    În cazul în care un membru este afectat cu durere,
    Alţi membri neliniştit va rămâne.
    Dacă nu ai nici o simpatie pentru durerea umană,
    Numele omului nu se poate reţine!
    Saadi
    Felicitari pentru material.

    RăspundețiȘtergere